Strada Mare a Unirii, inima Focşaniului de altădată - Istoria Strazii

Strada Mare a Unirii - centru

Puţini focşăneni mai sunt care îşi aduc aminte cum arăta odată urbea de pe Milcov. Avea spaţii comerciale sau nu, case de locuit şi cum erau ele dispuse? Strada Mare a Unirii este cea care le-ar putea vorbi focşănenilor despre istoria oraşului. A fost acoperită cu lemn şi a găzduit întreaga activitate de comerţ a oraşului. Aici a fost realizată şi prima sistematizare, blamată de oamenii de atunci.

Artera cunoscută de mult timp focşănenilor ca strada Mare a Unirii are o istorie îndelungată. A existat din timpuri vechi, înainte ca orice reper al oraşului de azi să se plăsmuiască şi s-a născut din nevoia locuitorilor de demult de a avea căi de comunicaţie necesare schimburilor comerciale, relaţiilor sociale, refu-giilor sau mişcării armatelor. Acest drum de legătură între provinciile româneşti, poziţio-nat în prezent între Restaurantul Zimbru şi strada Mărăşeşti, fostă Mihail Sturza, a fost consemnat în documentele de acum câteva secole.
Iniţial s-a numit drumul lui Rotopan, drum care venea de la Făurei - Garoafa, intra prin zona Amorţitu în Focşani şi continua cu strada Mare a Unirii şi ieşea din oraş pe la bariera Coteşti. Custodele Direcţiei Judeţene Vrancea a Arhivelor Naţionale, Florin Dârdală, povesteşte despre acestă stradă ca despre Uliţa Mare. Tot el ne-a spus şi despre estetica acestui loc. „Până la Mica Unire din 1859, locuitorii au dat nume acestei porţiuni Uliţa Mare, iar după Unire, în semn de bucurie şi sărbătoare, Strada Mare a Unirii. Spre deosebire de restul oraşului unde locuinţele erau aşezate cam spre fundul curţilor cu faţa la răsărit, fără a căuta dacă e sau nu cum trebuie orientată către stradă, pe această stradă prăvăliile erau aşezate la rând şi cu faţa la stradă. Casele erau construite din lemn sau paiantă, acoperite cu şindrilă ori olane groase şi împrejmuite cu garduri sau cu ziduri de cărămidă amestecată cu bolovani“, povesteşte Florin Dârdală.
La începutul secolului al XX-lea casele şi prăvăliile au început a fi construite din zid cu temelie de piatră şi acoperite cu tablă de fier devenind mult mai încăpătoare şi cu mult mai confortabile decât pe vremuri. În plus erau împrejmuite cu grilaj de fier sau de lemn vopsit.
Focşaniul se asemăna Iaşiului sau Capitalei

Strada a fost pentru prima dată învelită cu grinzi la începutul secolului al XIX-lea, aşa cum era la Iaşi şi Bucureşti, situaţie care a durat până spre sfârşitul secolului la XIX-lea. Ulterior, au fost luate măsuri pentru pavarea străzii, la care, iniţial, au participat cu muncă şi bani, particularii ce domicliau aici, iar apoi autorităţile. „În anii 1865-1870, doi edili extrem de curajoşi, în ciuda multelor reclamaţii ce li s-au adus, Hagi Nicola şi D. Nicolaide au făcut prima încercare de sistematizare a acestui târg conservator şi au tăiat de-a lungul întregii străzi centrale toate streşinile de lemn model turcesc ce ieşeau în afară mai bine de un metru, obiecte care dădeau străzii un aspect extrem de neplăcut“, ne-a precizat custodele.
La începutul celui de-al doilea Război Mondial, strada Mare a Unirii a cunoscut maxima ei dezvoltare. De-a lungul a doi kilometri se aflau mai bine de o sută de stabilimente comerciale, 30 de beciuri imense, peste 1.500 de locuitori şi mai mult de cinci sute de locuinţe particulare. Aici erau cele mai multe societăţi de cre-dit precum Banca Plăineşti, Societatea Economia, Banca Milcov şi Banca Putnei. Era locul de plimbare al focşănenilor, dar şi de interes al acestora. Făcea legătura cu piaţa comercială a oraşului şi trecea foarte aproape de piaţa simbol a loca-lităţii. Într-un cuvânt, era istoria şi originalitatea acestei comunităţi.
Comuniştii i-au alungat pe comercianţi

Venirea regimului comunist a încetinit, apoi a pus capăt activităţilor comerciale ce se desfăşurau cu predilecţie pe această stradă. Acest lucru a determinat ruinarea foştilor negustori, plecarea lor, transfe-rul proprietăţilor şi lăsarea clădirilor într-o stare de neîngrijire. Acest lucru a permis iniţierea unui amplu proces de sistematizare asupra acestei străzi. Cutremurul din 1977 a accelerat procesul deja început, iar câţiva ani mai târziu perimetrul ocupat de fosta strada Mare a căpătat forma pe care cunoaştem cu toţii. „A fost sistematizarea un lucru bun sau rău? Părerile sunt împărţite. Dramatic este, în schimb, faptul că trecutul acestui oraş modest de provincie este aproape necunoscut celor mai mulţi dintre locuitorii lui, iar pentru ceilalţi români este o enigmă. Şi acest lucru se petrece în prezent când, pentru a prospera, o comunitate trebuie în primul rând să-şi facă publică agenda istorică“, spune Dârdală cu oarecare părere de rău.
Custodele arată că sunt destul de mulţi istorici în Focşani care ar putea oferi o mână de ajutor în vederea preţuirii Focşaniului ca oraş cu o zestre istorică nepreţuită.

Sursa: Monitorul de Vrancea